Din seria gânduri: Cine ești tu?

Oare cine ești tu?... TU...?!...Da, tu cel care citești. Cine ești? Te-ai întrebat vreodată?

 

Dacă ai răspunde la această întrebare, poți avea un răspuns imediat sau ți-ai dori să ai câteva momente de gândire? Dacă ar trebui să ne caracterizăm propria persoană, oare putem spune toate defectele și calitățile? Oare ne-am caracteriza fix așa cum suntem?

 

Sau ne-ar fi mai ușor să mascăm acele defecte care de cele mai multe ori ne fac vulnerabili, acele defecte care ne fac să ieșim din zona de confort, acele defecte care ne pot schimba, acelea care ne fac să nu mai fim noi pentru câteva momente. Sau calități, hai să le numim calități, că poate astea ne fac să fim diferiți și se potrivesc mai bine, nu pare că vorbim de rău, îmbrăcăm mai frumos cuvintele sau nu.

 

TU...Tu ești un om, un om cu suflet, un om cu inimă și plămâni care respiră. Un om cu două urechi, doi ochi și o gură, poate doar trăsăturile ce ne diferă. Fiecare este construit la fel, doar nu ne naștem unii cu trei picioare și patru mâini. Suntem la fel. Dar de ce suntem toți atât de diferiți?

 

Pentru că pentru asta suntem construiți. Să avem fiecare păreri, să avem fiecare dorințe, aspirații, plăceri, neplăceri. Pentru că fiecare este liber să își alegă propriul drum, pentru că fiecare își dorește ceva de la viața asta, pentru că vrem să fim diferiți.

 

Dar te-ai gândit vreodată cu ce se poate asemăna omul? Tu cine ești?

 

Ești precum marea cu valuri agitate, furioasă, rece și neliniștită.

Alteori ești precum marea liniștită, caldă și cristalină.

 

 

Ai privit vreodată marea, te-ai uitat în larg? Si ce ai văzut? O întindere de apă, albastră și frumoasă. Nu așa că ți-ai fi dorit să mergi în larg, să fi doar tu cu marea, să stai ore în șir, să o asculți, să fi singur, doar să o privești?

 

Ei bine, marea definește cel mai bine omul. Starea unei persoane. Când tu ești stresată, agitată, nervoasă, gândește-te la marea care este agitată cu valuri mari, spumoase. Îți place când marea este așa? Gândește-te că așa cum e marea agitată, așa ești tu cu cei din jur.

 

Când tu ești calmă, plină de voie bună, cu zâmbetul pe buze, gândește-te că și marea poate fi liniștită, caldă. Nu-i așa că îți place când marea e liniștită?

 

De ce unele persoane își doresc mare cu valuri cât mai mari? Pentru că sunt unele persoane care își doresc adrenalină, sunt nepăsătoare, acționează doar din instinct, se hrănesc cu astfel de momente. Și așa e și viața lor, agitată, neliniștită.

 

Te-ai gândit vreodată de ce marea are nevoie de soare? De ce răsăritul este unul dintre cele mai frumoase momente? Pentru că lumina soarelui se oglindește în apă și îi oferă o priveliște de neuitat și căldură, așa cum noi oamenii avem nevoie de alți oameni care să ne ofere căldură, înțelegere, să fie alături de noi.

 

Suntem diferiți, dar de cele mai multe ori ne dorim aceleași lucruri. Avem stări, momente, dar avem nevoie ca în primul rând să ne înțelegem noi, ca mai apoi să căutăm înțelegere în alți oameni.

 

Suntem diferiți, dar trăim în aceeași comunitate, în care fiecare are nevoie de celălalt, acum sau mai târziu, poate fără să ne dăm seama.

 

Suntem oameni, suntem cu suflet cald, dar viața ne face să fim vulnerabili, agitați.

 

Suntem ființe, nu fenomene, ele vin și pleacă, dar noi suntem cei care rămânem și contribuim la tot ce este în jurul nostru.

 

Întotdeauna îmi spun. Nu uita de unde ai plecat.

Nu uita de tine.

 

Privește înainte, către tot ce poate fi frumos, către oamenii care au fost alături de tine și nu te uita înapoi decât atunci când chiar contează.

 

 

GRAȚIELA NANU