Din seria gânduri: Cine m-a făcut om mare?!
Cine m-a făcut om mare ?!
Ne grăbim cu toţi să ajungem "oameni mari" şi când suntem deja "mari" ne dorim să întoarcem timpul înapoi să mai fim copii măcar o zi. În sens invers nu se poate, aşa că ne bucurăm de amintirile rămase din copilărie, până ce timpul le va şterge şi pe acestea.
Îmi e dor de COPILĂRIA MEA LA BUNICI. Acum de mulţi, aceştia sunt uitaţi. Uită, că ei sunt cei care le-au fost alături şi singurii care erau de partea noastra când părinţii ne mustrau.
Îmi e dor de GRĂDINIŢA, locul unde mă jucam, nu aveam responsabilităţi, nu aveam griji, nu eram presată de timp. Acum cu toţii avem griji, responsalibitati, uităm să ne mai bucurăm de ceva mărunt. Doar suntem "mari".
Îmi e dor de VACANŢA DE IARNĂ DIN COPILĂRIE, când nu simţeam frigul şi petreceam ore în şir cu sania, realizam oameni de zăpadă, aveam lupte cu bulgari de zăpadă. Acum nu ne mai bucurăm de primi fulgi de nea, primul lucru la care ne gândim, este acela că "Trebuie să dau zăpada că să scot maşina din parcare. Trebuie să schimb cauciucurile de iarnă."
Îmi e dor de TIMPUL LIBER PE CARE ÎL AVEAM. Acum alergăm colo şi colo să rezolvăm probleme, ne stabilim din timp activităţi, le notăm în agende. Acum timpul petrecut cu copilul este o provocare.
Un sfat! Nu vă mai grăbiţi să fiţi "oameni mari". E o prostie.
Bucuraţi-vă de copilărie, de adolescenţă. Până la final cu toţii vom ajunge adulţi. Şi ne va părea rău că ne-am dorit să devenim "oameni mari".
Sincer, eu am învăţat să mă bucur de tot ce este în jurul meu, să las timpul să decidă când trebuie să devin adult, să nu grăbesc lucrurile.
E MAI FRUMOS AŞA!
Piesa aceasta aş pune-o pe repeat zi de zi. Bravo Delia!
GRAŢIELA NANU
Comentarii
Trimiteți un comentariu