Jurnal de călătorie: Pentru prima dată la mare

   De foarte mult timp îmi doream să ajung la mare, însă de fiecare dată se ivea altceva şi "visul" meu era spulberat. Îmi doream să ascult valurile mării, să simt nisipul sub tălpile umede, să privesc primul răsărit la malul marii, să stau întinsă pe şezlong toată ziua lăsând ca razele soarelui să îmi coloreze pielea albicioasă şi să plec în căutarea celor mai frumoase scoici.

  Anul acesta am fost tare bucuroasă să aflu că facultatea mea îmi oferea o vacanţă de 5 zile la mare. Într-o ulterioară întâlnire cu comisia am aflat că vom merge în Vama Veche. 

   VAMA VECHE?!

   Prima reacţie a fost neaşteptată, însă aveam să mă conving în cele din urmă că Vama Veche este un loc liber şi nonconformist. Şi asta îmi place. Oamenii de acolo te făceau să te simţi în largul tău. Cu toţii veniseră să se relaxeze şi să uite de stresul acumulat de-a lungul anului. Nimeni nu îşi etala lucruri scumpe şi costume de baie extravagante. 

  Astfel în dimineaţa de 13.07.2016 mi-am luat bagajele şi am pornit la drum. Destinaţia: VAMA VECHE...Aveam să mai aştept aproximativ 5 ore şi am ales să privesc peisajele şi să imortalizez fiecare moment printr-o poză.

  În cele din urmă am ajuns. Nu îmi doream altceva decât să îmi las bagajele şi să plec pe plajă, unde aveam să îmi petrec toată ziua.

                             

   Urmau  zile călduroase, în care aveam să mă bucur de tot ce aveam în jur. Îmi propuneam ca fiecare moment să fie memorabil şi să mă întorc acasă cu foarte multe amintiri pe care aveam să le păstrez toată viaţă.

   Când am păşit pentru prima dată în mare am avut o teamă care fără să vreau se citea pe chipul meu. În cele din urmă mi-am făcut curaj şi am înaintat până ce primul val m-a îmbrăţişat. Mă simţeam ca un copil. 

   Prima zi aveam să stau numai cu picioarele în mare şi tot în prima zi aveam să găsesc prima mea scoică pe care normal, nu m-am putut abţine să nu o imortalizez într-o fotografie.

  

                                                 

   Urma să privesc primul răsărit la malul marii însă oboseala de peste zi mă trimitea în pat mai devreme. Avea să se întâmple şi aceasta într-una din zile. 

   Pentru că tot eram la mare, într-una din zile am plecat în Costineşti unde aveam să petrec alte momente memorabile.

                                  

                                  

                                  

                              

  Simţeam o diferenţă între cele două staţiuni, nici nu putea trece neobservabilă. În primul rând aglomeraţia din Costineşti pe mine sincer m-a obosit, iar când seara s-a aşternut, deja mă simţeam ca într-o cutie cu sardine. Mă ducea cu gândul la aglomeraţia din metrou dimineaţa în Victoriei şi asta nu îmi plăcea.

                                   

   Gata! Urma primul răsărit la malul marii pe care aveam să nu îl uit niciodată. Primul răsărit din Vamă...Momentul când se aproprie răsăritul este ca atunci când se face numărătoarea inversă. Toţi vamaioţii erau pe plajă în aşteptarea răsăritului. Printre ei s-au ivit şi câţiva curajoşi care s-au aruncat în mare când soarele îşi făcuse apariţia.

                                  

                                  

  Zilele s-au scurs şi a venit momentul să mă întorc acasă sărutată de soarele din Vamă şi cu bagajul plin cu amintiri pe care nu o să le uit niciodată.

GRAŢIELA NANU

FOTO: Alex Mitrache